Primul ştergător de parbriz operaţional a fost inventat de Mary Anderson în anul 1903.
Ştergătorul era operat printr-un levier din interiorul vehiculului, care ștergea parbrizul în timp ce mașina era în mișcare.
În timp ce călărea cu un tramvai în New York în timpul furtunii, Anderson a observat că vatmanul se confrunta cu o vizibilitate extrem de slabă, determinându-l să deschidă geamul și să scoată capul afară pentru a șterge geamul. După ce a văzut acest lucru, Anderson a început să elaboreze proiectul pentru ștergătorul de parbriz operat de șofer pentru a ajuta la îmbunătățirea vizibilității.
Acest mecanism manual a acționat un set de brațe din lemn și cauciuc cu ajutorul unei pârghii, ajutând la eliminarea zăpezii, ploii și resturilor. Cu toate acestea, invenția lui Anderson nu a fost implementată. Abia în 1916, ștergătoarele de parbriz au fost echipamente standard pe majoritatea vehiculelor.
Ştergătoarele conectate la un rezervor cu lichid – 1931
Ştergătoarele conectate la un rezervor cu lichid pentru spălare a parbrizului au apărut în jurul anului 1931 şi au fost dezvoltate de un şofer de curse.
La sfârşitul anilor 1950, existau ştergătoare de parbriz automate pe toate vehiculele moderne.
Ștergătoarele de faruri – 1970
În anul 1970 au fost puse în aplicare pentru prima dată ştergătoarele de faruri şi cele plasate în spatele automobilului. Ștergătoare de parbriz cu senzor de ploaie au apărut abia pe la sfârşitul secolului XX.
Citește și…
Citeste mai mult pe aici