Problemele coloanei vertebrale pot afecta adesea aparatul locomotor. De exemplu, o hernie de disc poate crea dificultati de mers, ajungandu-se pana intr-acolo incat sa simtim slabiciune in picior sau chiar sa nu mai putem merge deloc. De asemenea, mai sunt si alte boli precum osteoartrita sau spondilita anchilozanta care duc la dificultati de mers. La Bio Ortoclinic pot fi identificate problemele coloanei vertebrale precum si cele legate de locomotie. Pentru identificarea afectiunilor aparatului locomotor folosim RMN de tip deschis si aparat de bio postura si astfel veti avea un diagnostic precis si veti sti ce tratament trebuie sa urmati. Dar sa luam pe rand fiecare problema si sa vedem ce este de facut.
Durerea lombara
Durerea lombara poate fi ascutita, sub forma de usturime sau arsura. Locatia sa poate fi identificata in unele cazuri, in timp ce in unele cazuri este larg raspandita si nu poate fi localizata cu precizie. Putem imparti durerea lombara in doua grupe generale in functie de durata persistentei acesteia:
1- Lombalgie acuta: Dureri de spate care sunt prezente de mai putin de sase saptamani. Durerea lombara poate aparea dupa o activitate sau trauma sau poate aparea fara un motiv aparent. Studiile efectuate in intreaga lume au aratat ca 80% dintre oameni sufera de dureri de spate cel putin o data in viata. Cel mai frecvent tip de durere este durerea lombara mecanica. In timp ce aceasta situatie creste odata cu activitatea fizica, ea scade odata cu odihna. Lombalgia mecanica se dezvolta de obicei din cauza tensiunilor excesive asupra muschilor din regiunea taliei, a ligamentelor articulare si a maduvei spinarii sau a tensiunilor nervoase (stres). Riscul este mare la cei care sunt sedentari, conduc mult timp (soferi), cei care stau mult timp in picioare, cei care stau mult timp fara a-si schimba pozitia si cei care ridica sarcini grele. Fumatul creste riscul de dureri de spate.
2-Dureri de spate cronice: Dureri de spate care sunt prezente de mai bine de trei luni. De cele mai multe ori lombalgia se manifesta si prin dificultatea de a merge, durerea resimtindu-se in picior.
Doua sau trei zile de odihna sunt de obicei suficiente pentru durerile acute de spate. Odihna mai mult de o saptamana poate duce la scaderea amplitudinii de miscare a articulatiilor si scaderea fortei musculare.
Pot fi folosite analgezice, antiinflamatoare si relaxante musculare. In functie de istoricul si rezultatele examinarii fizice, la tratament pot fi adaugate si alte medicamente.
Alte cauze ale durerii lombare ar trebui investigate pentru durerea care persista mai mult de doua saptamani si nu se schimba mult in severitate. La Bio Ortoclinic, in urma examinarii RMN, se poate efectua tratament prin kinetoterapie, elongatie, sistemul David etc.
Spondilita anchilozanta
Spondilita anchilozanta este o boala reumatica dureroasa, cronica, progresiva, de cauza necunoscuta, care afecteaza in special coloana vertebrala. De obicei, apare mai frecvent intre 15-30 de ani. Predispozitia genetica este cel mai important factor in dezvoltarea spondilitei anchilozante. Este de 3 ori mai frecventa la barbati decat la femei.
Principalele simptome sunt durerea lombara si rigiditatea. Durerea cade odata cu miscarea, poate chiar sa dispara si creste odata cu starea indelungata si odihna. Pacientii au dureri mai mari dimineata si miscarile coloanei vertebrale sunt limitate. Mai tarziu in cursul zilei, durerea si limitarea scad.
Durerea de sold si calcai apare frecvent. In urmatoarele perioade pot aparea deformari ale coloanei vertebrale (tulburari) si cocosa. Pe langa coloana vertebrala, spondilita anchilozanta implica adesea articulatia sacro-iliaca (articulatia coloanei vertebrale cu pelvisul), mai rar articulatii mari precum soldurile si umerii. Diagnosticul de spondilita anchilozanta se face pe baza istoricului pacientului si a constatarilor clinice, precum si a combinatiei de constatari radiografice.
Antiinflamatoarele nesteroidiene, medicamentele modificatoare ale bolii si medicamentele biologice pot fi utilizate la pacientii cu spondilita anchilozanta, in functie de severitatea afectarii. Trebuie facute exercitii regulate.
Osteoartrita
Osteoartrita este o boala degenerativa a articulatiilor care afecteaza in principal cartilajul articular, precum si ligamentele si osul subiacent. Deteriorarea acestor structuri provoaca durere si limitare a miscarilor articulare in timp. Desi anterior se credea ca este o consecinta naturala a imbatranirii, recent s-a aflatt ca apare cu interactiunea mai multor factori, cum ar fi structura articulatiilor, genetica, fortele mecanice si alte leziuni ale ligamentelor genunchilor.
Osteoartrita este cea mai frecventa boala articulara. Este una dintre cele zece boli care provoaca cel mai frecvent dizabilitati. Este asociata cu imbatranirea si incepe dupa varsta de 40 de ani. Osteoartrita articulatiilor, in special a genunchilor si a mainilor, este mai frecventa si mai grava la femei. Femeile sunt expuse unui risc mai mare, mai ales dupa menopauza. Articulatiile dureroase sunt adesea sensibile la conditiile meteorologice.
Desi osteoartrita se poate dezvolta in orice articulatie, se stie ca unele articulatii sunt mai predispuse sa fie afectate de boala. Gatul, talia, soldurile, degetele de la maini, genunchi si degetele de la picioare sunt articulatiile cele mai afectate de osteoartrita.
Diagnosticul de osteoartrita se face pe baza constatarilor clinice si radiologice. Istoricul persoanei cu simptome sugestive de osteoartrita este luat in calcul de un medic specialist, se efectueaza o examinare a aparatului locomotor, se efectueaza examinarea radiologica a articulatiei problematice si se efectueaza analizele de laborator necesare pentru a se investiga daca problema articulatiei se datoreaza osteoartritei sau unei alte cauze. Daca nu se poate pune un diagnostic definitiv cu aceste examinari sau daca exista suspiciunea de prezenta a unei alte probleme insotitoare in afara de osteoartrita in articulatie, pot fi necesare examinari suplimentare, precum RMN.
Scopul tratamentului osteoartritei este reducerea simptomelor, prevenirea dezvoltarii dizabilitatii si cresterea calitatii vietii. Tratamentul ar trebui sa fie adaptat nevoilor si stilului de viata al individului. Tratamentul incepe cu schimbari in viata de zi cu zi pentru a proteja articulatiile. Exercitiul este important. Pierderea in greutate va ajuta tratamentul, deoarece va reduce sarcina asupra articulatiilor. Daca aceste tratamente esueaza, injectiile sau interventiile chirurgicale vor ajuta la ameliorarea durerii.